Pe zi ce trece devine tot mai evident că așa-zisa „revoluție de catifea”, lansată zgomotos de către PCRM, de fapt, se transformă într-o „revoluție a tobelor stricate”. Comuniștii au făcut multă zarvă cu această revoluție, dar miza ei reală, de a mobiliza și coagula masele în jurul ideii eurasiatice, s-a dovedit a fi una falsă.
Este bine știut că în mediul etnicilor-moldoveni, de fapt, a românilor din stânga Prutului ideile rusofobe nu prea prind, însă totodată nici „sângele apă nu se face”. În ultima perioadă, se conturează tot mai mult, că ideea națională a cetățenilor Republicii Moldova devine integrarea europeană. În ultima instanță, moldovenii din Republica Moldova în formula națiunii politice, sunt cu precădere un popor cu vocație europeană. Drept urmare, calea de integrarea europeană a Republicii Moldova este una firească, iar alegerea civilizațională a Chișinăului denotă gradul de dezvoltare a populației dintre Prut și Nistru.
Faptul că în societatea moldovenească există și numeroși adepți ai integrării în spațiul eurasiatic – cu precădere din mediul vorbitorilor de limbă rusă – atestă clivajele existente în societate la ora actuală, alimentate inclusiv prin caracterul geopolitic al partidelor politice din Republica Moldova. Totuși, preponderent, moldovenii (etnicii români dintre Prut și Nistru) sunt europeni. În acest sens, manifestarea preconizată pentru 3 noiembrie 2013 este o continuare logică a Marilor Adunări Naționale de la sfârșitul anilor ’80 – începutul anilor ’90. Renașterea națională de esență românească a moldovenilor dintre Prut și Nistru, începută la hotarul anilor ’80-90 ai secolului trecut și parțial curmată în 1994 de revenirea la putere a neocomuniștilor moldoveni cu nostalgii sovietice, trebuie să-și regăsească finalitatea naturală în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova.
Este firesc că ideea integrării europene să fie susținută masiv de către etnicii autohtoni deoarece anume moldovenii au fost forța motrice a evenimentelor din anii ’80-90. Tot atât de firesc este și faptul că majoritatea acelora (grupați la timpul respectiv în organizațiile Interfrontului) care se opuneau inițial procesului de revenire la idealurile naționale, astăzi se regăsesc în rândurile oponenților integrării europene, susținând proiectul eurasiatic.
La 3 noiembrie 2013, în Piața Marii Adunări Naționale se vor aduna acei care au misiunea istorică să ducă la finalitatea logică renașterea națională de la hotarul anilor ’80-90 ai secolului trecut – afirmarea statalității Republicii Moldova în spațiul firesc al civilizației europene. Summitul de la Vilnius este un punct important pe itinerarul european al Republicii Moldova, formalizat definitiv prin integrarea în Uniunea Europeană.
La 3 noiembrie 2013, tot ce înseamnă idee națională, valori naționale și spirit național, indiferent de apartenența de partid, vor veni în Piața Marii Adunări Naționale pentru a spune un DA ferm și răspicat vocației noastre de națiune europeană și de stat european.
Prezentul articol este continuarea celui scris la 4 septembrie 2013: „Vilnius-ul trece prin Piața Marii Adunări Naţionale”.
Ion Tăbârţă 