„Justiţia selectivă” marca Mihai Ghimpu

Căderea guvernului Filat, la 5 martie 2013, a dus la destrămarea de-facto a AIE 2 și compromiterea cursului european al Republicii Moldova. Fiind opera politică a votului coagulat al comuniștilor și democraților, decizia s-a bucurat de suportul moral al deputaților liberali. După căderea guvernului, fostele componente ale alianţei de guvernare, în fond, s-au declarat deschise pentru a forma o nouă alianță AIE 3. Totuşi, pentru a se ajunge la acest punct există un impediment – candidatura șefului executivului. Atât PDM, cât şi PL, din răsputeri încearcă să acrediteze ideea vinovăției lui Filat pentru căderea guvernului de coaliţie. În consecinţă, cele două partide au condiţionat: următorul executiv nu va fi condus de liderul PLDM.

PLDM, în calitate de cea mai numeroasă componentă a fostei şi eventualei viitoare alianţă de guvernare, are dreptul firesc de a desemna candidatura noului şef de guvern. A doua zi după demiterea guvernului AIE 2, la 6 martie 2013, prin vocea prim-vicepreşedintelui PLDM, Iurie Leancă, liberal-democrații au declarat, fără echivoc, că Vlad Filat rămâne candidatul liberal-democraţilor la funcţia de şef al executivului.

În replică, foştii colegi de alianţă – PDM şi PL – au continuat cu acuzele la adresa preşedintelui PLDM. În mai multe emisiuni televizate, liderul liberal, Mihai Ghimpu, l-a „făcut ou şi oţet” pe Filat, invocând, în lipsa oricărui material probant consistent, mai multe motive care nu-i permit liderului liberal-democrat să ocupe fotoliul de şef al cabinetului de miniştri: corupţie, contrabandă, situaţia de la Banca de Economii, aroganţă, vina pentru lipsa de comunicare între liderii AIE, cârdăşie cu Moscova etc. Pledoariile anti-Filat ale lui Ghimpu au culminat cu sugestia că premierului în demisie ar trebuie să i se intenteze dosar penal pentru abuz în serviciu şi trafic de influenţă.

Or, intenţiile cu substrat acuzativ ale liderului liberal au scos la suprafaţă o nouă problemă în societatea moldovenească – „justiţia selectivă”. Aplicaţia justiţiei în mod selectiv a început să se manifeste pregnant în Republica Moldova odată cu demisia fostului procuror general, Valeriu Zubco, luând amploare în perioada lichidării funcţiei de prim-vicepreşedinte al parlamentului. În special, au fost implicaţi în dosarele penale intentate cu precădere conducătorii instituţiilor statului conduse de reprezentanţii PLDM. Firesc, liberal-democraţii au etichetat dosarele intentate drept atac la adresa PLDM, fiind un act de răzbunare pentru lichidarea funcției de prim-vicepreședinte al parlamentului, deținută de Vladimir Plahotniuc. În schimb, foştii colegi de alianţă au replicat prin a sublinia că, în sfârşit (după reformare), activitatea CNA a început „să dea roade” în lupta cu corupţia.

Desigur, pentru nimeni nu este un secret, care este starea de lucruri în justiţia moldovenească. La fel, toată lumea ştie  nivelul de dezvoltare a corupţiei în Republica Moldova și cât costă lupta cu acest flagel pe tărâmurile moldovenești. Este suficient să ne uităm la numărul de dosare pierdute de statul nostru la CEDO pentru a înţelege moştenirea gravă lăsată de comunişti în domeniul justiţiei. Indiscutabil, este nevoie de a lupta cu corupţia şi de a face ordine în justiţie, dar nu selectiv. Nu aşa se construieşte un stat de drept.

Integrarea europeană, pe lângă multe altele, presupunea constituirea statului de drept. Orice stat care are aspiraţii europene trebuie să respecte principiile statului de drept şi ale democraţiei. Ucraina este cel mai concludent exemplu cum „justiţia selectivă” poate bloca perspectivele europene ale unui stat. Aproximativ cu un an în urmă, la 22 mai 2012, Parlamentul European, în urma dezbaterilor legate de cazul fostului premier ucrainean, Iulia Timoşenko, a adoptat o rezoluţie privind Ucraina. În această rezoluţie, deputaţii europeni au accentuat necesitatea unei reforme juridice sistemice în Ucraina, condamnând „justiţia selectivă”, motivată din raţiuni politice.

În februarie anul curent, la summit-ul UE-Ucraina de la Bruxelles, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, şi preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, i-au acordat preşedintelui ucrainean, Victor Ianukovici, timp până în luna mai pentru a demonstra seriozitatea Ucrainei în privinţa reformelor în domeniul justiţiei. O precondiţie a reformării justiţiei ucrainene este stoparea „justiţiei selective” simbolizată de cazul Timoşenko.

„Justiţia selectivă” a început să devină un fenomen caracteristic pentru spaţiul post-sovietic. Pe lângă Ucraina, în ultimul timp, el se dezvoltă şi în Georgia, unde mai mulţi membri ai fostului guvern, apropiaţi preşedintelui georgian, Mihail Saakaşvili, sunt reţinuţi sau cercetaţi penal pentru corupţie după venirea lui Bidzina Ivanişvili în fruntea executivului. În statele cu democraţie fragilă trecerea de la justiţia controlată în totalitate de factorul politic la justiţia statului de drept de multe ori este confundată cu justiţia făcută selectiv, folosită ca armă politică împotriva oponenţilor politici.

În ieșirile sale publice, Ghimpu a dat de înțeles că premierul Filat este pasibil de a fi figurantul unor dosare penale privind abuz în serviciu și trafic de influență. Opinia publică nici nu a reușit să digere bine această noutate, cum CNA, „reformat și imparțial”, pune pe rol un dosar penal în care figurează numele lui Filat. Logic, apare întrebarea: „De unde oare liderul liberal cunoștea intențiile CNA, care pretinde că este o instituție reformată și imparțială?”. Și de ce oare CNA și procuratura, atât de intransigente în cazul lui Filat, ocolesc cu atâta precauție examinarea multiplelor cazuri de corupție și delapidări, pe care opinia publică le leagă atât de ostentativ de liderii PDM? Apropo, de ce oare patosul acuzator al lui Ghimpu, care atinge cote de paroxism în cazul lui Filat, scade brusc în privința lui Plahotniuc?

În aceste împrejurări este evident că pentru a se integra în Uniunea Europeană, Republica Moldova are nevoie de reformarea sistemică a justiţiei. Pentru acesta, justiţia trebuie să fie imparţială şi nu selectivă, independentă de culoarea politică. Altfel, Republica Moldova poate repeta parcursul european al Ucrainei, iar Vlad Filat să devină „simbol” al „justiţiei selective” aplicate în Republica Moldova.

Partidul Democrat din Moldova a spulberat „visul” european al Republicii Moldova

La 5 martie 2013, cu votul PCRM, PDM şi a o parte dintre deputaţii neafiliaţi, oficial şi-a încetat existenţa Alianţa pentru Integrare Europeană 2, creată la 30 decembrie 2010. În cele din urmă „visul” european al Republicii Moldova a fost întrerupt nu de „harbuzul” PCRM-PLDM, ci de „ridichea” comunisto-democrată.

„Eu te-am creat, eu am să te omor”, anume aşa poate fi catalogat votul PDM din 5 martie. După ce, l-a sfârşitul anului 2010, PDM a ţinut timp de o lună întreaga societate moldovenească în suspans, la 5 martie 2013, democraţii au aplicat AIE 2 „lovitura de graţie”, semnându-i „certificatul de deces”.

AIE 2 a luat naştere cu scârţ (sau „cu lupi şi cu ghimpi”) şi a funcţionat cam tot aşa. Cu toate acestea, de dragul viitorului european al Republicii Moldova, alianţa de guvernare a mers înainte. Bulversat din interior şi şchiopătând serios, dar având un ministru de externe excelent, în scurt timp, guvernul Filat a transformat Republica Moldova în vecinul de succes al Uniunii Europene. Cel puţin, guvernul Filat a creat în societatea moldovenească iluzia despre un posibil viitor european al Republicii Moldova, iar la Bruxelles că statul nostru se poate reforma, moderniza şi democratiza în conformitate cu valorile, rigorile şi normele Uniunii Europene.

Cazul tragic din Pădurea Domnească de la sfârşitul anului 2012 a scos la suprafaţă modul de funcţionare a instituţiilor statului, sau, mai exact spus, disfuncţionalitatea lor. Pentru toată lumea a devenit evident că AIE are nevoie de schimbări. Denunţarea de către preşedintele liberal-democrat, la 13 februarie 2013, a acordului de constituire a AIE 2 s-a dorit a fi „aerul proaspăt” din „pieptul” alianţei de guvernare. Poate expus confuz, totuşi, ruperea de către Filat a acordului constitutiv al AIE 2 nu a însemnat sfârşitul alianţei atât timp cât a rămas în vigoare emanaţia ei – guvernul de coaliţie.

Lichidarea funcţiei de prim-vicepreşedinte al parlamentului a dat startul „vendetei” politice împotriva lui Filat. În ultimele două săptămâni tot mai evident a devenit cine este liderul real al PDM. „Varianta zero” a semănat, mai degrabă, cu o răzbunare personală, îndreptată împotriva prim-ministrului guvernului de către fostul prim-vicepreşedinte al parlamentului, spicherul fiind, din păcate, o simplă unealtă politică a acestei răzbunări.

I have a dream, a vociferat un deputat democrat de la tribuna parlamentului. Paradoxal, el a învinuit de năruirea „visului” european al Republicii Moldova persoana care a făcut posibil acest „vis”. Un guvern pro-european în Republica Moldova poate exista doar cu concursul PLDM. Lovind direct în liderul acestei formaţiuni, se loveşte indirect în formaţiunea care întruneşte cel mai numeros electorat pro-european din Republica Moldova. Reducerea electoratului PLDM înseamnă diminuarea „visului” european al Republicii Moldova. La 5 martie 2013, PDM, acompaniat de liderul PL, a ruinat AIE. Iar de aici până la spulberarea „visului” european al Republicii Moldova nu a rămas decât un singur pas.