Rezultatele summitu-lui Parteneriatului Estic de la Vilnius au marcat cel mai mare succes politic al Coaliției Pro-Europene de guvernământ, constituită pe osatura PLDM. Această formațiune politică, în scurt timp de la constituirea sa în anul 2007, a reușit să devină principalul partid democratic și pro-european din Republica Moldova. Datorită, cu precădere, politicei incisive ale acestui partid, în anul 2009, Republica Moldova a fost eliberată de guvernarea comunistă de tip autoritar.
După 29 iulie 2009, PLDM-ului i-a reușit să formeze în jurul său coaliții majoritare democratice și liberale, care temeinic au imprimat Republicii Moldova cursul integrării europene. În plus, PLDM a lansat un șir de nume sonore de politicieni ale unei noi generații, care s-au manifestat plenar în ultimii ani și care domină în prezent scena politica moldovenească.
Biografia politică a liberal-democraților a cunoscut în acești ani ascensiuni, dar și căderi dureroase. Un moment complicat pentru PLDM a fost părăsirea partidului de către unele persoane binecunoscute politicului moldovenesc, care au contribuit prin bonul său la creșterea popularității partidului. Cu toate acestea, abandonul acestor persoane nu a provocat sciziuni interne în partid, locul lor fiind suplinit de persoane, cel puțin, la fel de valoroase. Proiectul politic PLDM a fost lansat și continuă să fie strâns legat de numele lui Vlad Filat, care în toți acești ani rămâne liderul incontestabil al partidului, jucând și rolul locomotivei electorale, dar și de garant al coeziunii interne a formațiunii, în special, în momentele complicate pentru PLDM.
Una dintre cele mai grave încercări prin care a trecut PLDM a fost demararea, la inițiativa lui Filat, a războiului cu fenomenul oligarhizării politicului moldovenesc. Drept urmare, sistemul oligarhic a reacționat, punând pe prim-ministrul guvernului de atunci toate tunurile propagandistice deținute, cu scopul de al identifica pe Filat însuși cu fenomenul pe care l-a demascat. Este necesar de relevat aparte, că războiul împotriva sistemului oligarhic, pe care Filat l-a demarat, a început cu atacuri insuficient de bine pregătite și care deocamdată s-au soldat cu pierderi politice și de imagine dureroase, atât pentru PLDM, cât și pentru liderul său, totul culminând cu demisia guvernului Filat 2, în primăvara acestui an.
În conformitatea cu cutuma basarabeană și năravurile politice moldovenești, PLDM supărat pe partenerii săi de coaliție, care au votat demisia guvernului și care, chiar mai mult, au contribuit la adoptarea unei decizii dubioase și controversate a Curții Constituționale (care i-a blocat liderului liberal-democrațiilor revenirea la conducerea guvernului), urma să declanșeze alegeri parlamentare anticipate. Însă acest lucru nu s-a întâmplat. PLDM și liderul său, Vlad Filat, au pus mai presus de interesul îngust de partid interesul național al Republicii Moldova, care a fost conceput în termenii menținerii cursului integrării europene. Inițiind formarea Coaliției Pro-Europene, astfel dejucând planurile revenirii PCRM la guvernare în urma alegerilor parlamentare anticipate, PLDM a plătit prețul „marginalizării” politice a propriului lider în schimbul resetării guvernării și păstrării intacte a obiectivului politic major – continuarea europenizării Republicii Moldova.
Acest act de sacrificiu i-a costat pe liberal-democrați și pe președintele lor, în perspectivă scurtă și chiar medie, pierderi la capitolul imagine, care se văd clar reieșind din sondajele de opinie publică. Stabilitatea politică, care s-a instaurat în Republica Moldova după instalarea guvernului Leancă, este rodul muncii tuturor formațiunilor politice participante la actul guvernării, dar în special, al liberal-democrațiilor. Această stabilitate politică garantează restabilirea pozițiilor politice pierdute din cauza gafelor comise în trecut. PLDM a demonstrat că are o bancă solidă de rezerve de cadre calificate, iar cea mai bună dovadă a acestui fapt este guvernul în frunte cu prim-vicepreședintele partidului, Iurie Leancă, dominat numeric de liberal-democrați, care cu tenacitate a menținut cadența politicilor europene ale guvernelor Filat și a dus Republica Moldova la succesul de la Vilnius.
Astăzi PLDM dispune de doi lideri recunoscuți, atât în interior, cât și în exterior, care la viitorul scrutin parlamentar vor fi două locomotive electorale puternice, capabile să garanteze succesul electoral al liberal-democraților. La 8 decembrie 2013, PLDM își convoacă Congresul ordinar, în cadrul căruia vor fi trasate liniile politice directoare pentru anul electoral și va avea loc realegerea statutară a conducerii partidului și a liderului lui. Iarăși, dacă să ne conducem după cutuma moldovenească, ar fi de așteptat ca partidul să treacă printr-o turbulență internă gravă, provocată de lupta pentru supremație dintre cei doi lideri ai formațiunii.
Adversarii politici ai PLDM și al cursului european al Republicii Moldova, din interiorul, dar și din exteriorul țării, care deja de mult timp l-au prefăcut pe Vlad Filat în țintă a atacurilor concertate politice și mediatice, nerăbdători așteptă deznodământul acestei „intrigi” a luptei la congres pentru postul de lider al PLDM. Se dorește ațâțarea unei confruntări fratricide în interiorul PLDM, care ar duce slăbirea la maxim a principalei formațiuni politice democratice și liberale de pe scena politică moldovenească în anul alegerilor parlamentare.
Cu o speranță și mai mare așteaptă acest deznodământ majoritatea democratică a opiniei publice moldovenești, pentru care un PLDM ieșit din Congres puternic și consolidat, va avea toate șansele să acumuleze la viitoarele alegeri parlamentare un scor electoral consistent, astfel devenind o stavilă de netrecut pentru revenirea PCRM la putere (cu pericolul deturnării cursului european al Republici Moldova). După alegerile parlamentare din anul viitor, formarea unei noi colații pro-europene în Republica Moldova devine imposibilă fără un PLDM robust și eficient. Peste câteva zile vom afla, dacă PLDM și liderii acestei formațiuni politice sunt la înălțimea sfidărilor timpului, dar și al așteptărilor partidei democratice și pro-europene din Republica Moldova.
Ion Tăbârţă 