Lansarea oficială a PLDM în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie a clarificat câteva momente referitoare la liberal-democrați:
1. La o privire superficială, dar și la una mai detaliată, echipa PLDM pare cea mai impunătoare dintre cele înscrise în cursa electorală. Desigur, pe listă sunt persoane, care la o abordare extrem de minuțioasă, poate provoca anumite critici. Dar chiar și așa, impresia pe care o lasă lista PLDM este consistența echipei.
2. Din start au fost clarificate și minimalizate anumite posibile animozități pe parcursul campaniei electorale – Iurie Leancă va fi candidatura PLDM pentru funcția de prim-ministru în cazul participării liberal-democraților la actul guvernării după alegerile din 30 noiembrie.
3. În același timp, Vlad Filat este nr.1 în PLDM. Cu toate speculațiile mediatice care au avut scopul trecerea în plan secund a liderului liberal-democrat, așteptările răuvoitorilor nu au fost satisfăcute.
În general, în ultimele luni, evenimentele din PLDM au provocat discuții controverse. S-a insistat masiv asupra unui presupus conflict dintre Leancă și Filat, generat de ambiția, vanitatea și gigantomania care, chipurile, îl macină permanent pe cel din urmă. Realitățile politice din ultimele săptămâni au făcut să combată „fanteziile” strategice ale pretinșilor comentatori, care au făcut tot ce au vrut, doar analiză politică deloc.
Ce l-a făcut pe Filat să acționeze în contrasens așteptărilor oponenților săi, pe lângă faptul că desemnarea candidaturii lui Leancă la funcția de prim-ministru este o mișcare politică inteligentă a liderului PLDM? Pentru a răspunde la această întrebare este necesar de făcut o radiografie retrospectivă a evoluției carierii politice a lui Vlad Filat după anul 2005 și de analizat relația cauzală Filat-PLDM.
Insist să afirm că cea mai mare realizare a politicianului Vlad Filat până acum este crearea și consolidarea PLDM, partid care într-o perioadă foarte scurtă de timp s-a transformat în forța motrice a procesului de integrare europeană a Republicii Moldova. Mulți dintre oponenții și contestatarii lui Filat afirmă că, de fapt, lansând în anul 2007 proiectul politic PLDM, astăzi el „culege roadele” muncii unei întregi echipe, lansați atunci în viața politică. Totuși, risc încă o dată să afirm că fără Filat succesul politic al PLDM nu ar fi avut loc. Țin să argumentez:
1. Filat a sesizat exact momentul oportun desprinderii de PDM și lansarea proiectului PLDM. La acea perioadă, în societatea moldovenească „s-au copt” premizele apariției unei forțe politice de centru-dreaptă puternice, cu un caracter pregnant proeuropean. Spre deosebire de alții, Filat nu numai că a sesizat corect acest moment, dar a și coagulat în jurul său o echipă politică valoroasă, capabilă de victorie.
2. Energia lui Filat a fost definitorie în succesul proiectului liberal-democrat. Indiscutabil, aportul altor membri-fondatori ai PLDM la succesul proiectului politic a fost unul considerabil, însă ei au fost coagulați toți împreună anume de Filat. Este simptomatic faptul că, după plecarea unor membri-fondatori din PLDM, nici unul din ei nu s-a realizat în politică pe cont propriu, chiar dacă cineva dintre ei a devenit ulterior lider de partid. Ba mai mult, calitatea listei PLDM pentru alegerile din 30 noiembrie, încă o dată în plus, atestă faptul că Filat are capacitatea menținerii și renovării echipei.
După crearea PLDM, următoarea mișcare politică de anvergură a lui Vlad Filat a fost asumarea funcției de prim-ministru al guvernului Republicii Moldova, la acel moment țara răvășită de criză și cu grave antecedente comuniste. În 2009, Filat a avut opțiunea să-și aleagă cea mai comodă funcție pentru continuarea carierii politice – spicher al parlamentului, care i-ar fi adus și funcția de președinte interimar al țării. Totuși, președintele PLDM a preferat să-și asume rolul de conducător al executivului, cu toate riscurile inerente ale acestei funcții (un deficit de buget de proporții, lăsat moștenire de comuniști ,în condițiile unei alianțe de guvernare eterogene, șubrede și pline de contradicții interne).
Orice s-ar spune despre cei trei ani și jumătate de guvernare Filat (septembrie 2009 – mai 2013), anume atunci Republica Moldova s-a înrădăcinat profund în solul integrării europene. În linii mari, în perioada 2009-2013 au fost pavate și pregătite condițiile succeselor europene ale Republicii Moldova din anul 2014 – Acordul de Asociere, liberalizarea regimului de vize și crearea zonei de liber schimb economic cu Uniunea Europeană.
Adevărat este și faptul că în calitate de șef de guvern, Filat a avut ezitări supărătoare, iar uneori, a comis chiar și gafe impardonabile. În special acest lucru se referă la lupta lui Filat, în calitate de prim-ministru al guvernului, cu fenomenul oligarhic din Republica Moldova. Lui îi aparține meritul incontestabil de declanșare a războiului împotriva dominației oligarhice în Moldova, însă tot el este responsabil pentru estimarea greșită a capacității de ripostă a oligarhatului moldovenesc, fapt care l-a făcut să bată în retragere, repliindu-se pentru „timpuri mai bune”.
Lupta cu oligarhatul l-a costat pe Filat funcția de prim-ministru al guvernului. Însă nu această lovitură a fost cea mai dureroasă și periculoasă pentru Filat. Răfuindu-se cu președintele PLDM pentru începutul războiului împotriva sa, oligarhatul i-a aplicat o lovitură, consecințele căreia încă până astăzi nu pot fi evaluate în totalitate – atacul mediatic asupra persoanei Filat, care a fost și este acuzat de corupție de înșiși părinții fenomenului corupției moldovenești. Mass media subordonată oligarhatului a denigrat pantagruelic imaginea liderului libera-democrat, folosind în acest scop și unele instituții de stat, care, la fel, au lovit în Filat, cum ar fi „celebra” decizie a Curții Constituționale din 22 aprilie 2013.
Acest atac mediatic masiv la adresa lui Filat, care continuă și astăzi, atestă faptul că anume el este identificat pe scena politică moldovenească în calitate de principal pericol împotriva instituției oligarhiei. Anume din această cauză, încercarea președintelui PLDM din februarie 2013 de a reforma alianța de guvernare, prin suspendarea acordului de constituire a AIE 2, a fost calificată de toată mass media și bloggerimea dependentă de oligarhat drept „greșeala politică fatală” a lui Filat. În realitate, în calitate de prim-ministru al guvernului Republicii Moldova, Filat a limitat la maximum posibil influența oligarhiei asupra sistemului politic moldovenesc, chiar și cu prețul propriei demisii. Prin suspendarea acordului AIE 2, Filat a deschis drumul resetării alianței de guvernare, creării condițiilor propice pentru depășirea crizei politice provocate de evenimentele din „Pădurea Domnească” și investirii guvernului Leancă, care, la rându-i, a dus la bun sfârșit apropierea Republicii Moldova de UE.
Cu toate că a fost privat, în aprilie 2013, de a reocupa funcția de șef al cabinetului de miniștri, Filat a rezistat „ispitei” de a se război și de ai nimici pe dușmanii săi din mediul oligarhic, făcând alianță cu comuniștii. Prețul acestei alianțe ar fi fost nu numai dispariția de pe scena politică a rivalilor săi, dar și alegeri parlamentare anticipate, cu victoria previzibilă a PCRM. În aceste condiții, Filat a preferat să păstreze cursul european al Republicii Moldova, care ar fi fost periclitat de o eventuală victorie a comuniștilor moldoveni la alegerile parlamentare anticipate, cu păstrarea tuturor metehnelor oligarhice ale sistemului politic moldovenesc.
Asocierea și integrarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană este unica șansă de salvare a sistemului politic moldovenesc. Împotriva europenizării autentice se pronunță oligarhatul moldovenesc, dar și forțe din afara țării. Lovindu-se în Filat se dorește slăbirea PLDM în calitate de cea mai puternică forță proeuropeană din Republica Moldova. Faptul că Vlad Filat, într-un mod firesc, și-a păstrat poziția de lider al PLDM, dar în același timp partidul l-a desemnat pe prim-vicepreședintele Iurie Leancă la funcția de prim-ministru, exprimă pregnant primatul proiectului european al Republicii Moldova în detrimentul altor preferințe de ordin personal ale lui Vlad Filat.
Președintele PLDM nu este și nici nu a fost „poartă de biserică”. Activitatea lui politică, în mai multe momente, merită și trebuie criticată. Dar tot atât de adevărat este faptul că Filat este „motorul” celei mai puternice forțe proeuropene din Republica Moldova, capabilă să europenizeze țara noastră. Da, Filat este un politician ambițios, dar nu o singură dată a dat dovada faptului că în momentele decisive cedează din interesele politice egocentriste în favoarea celor prioritare pentru Republica Moldova.
Analiză publicată pe www.politicon.md
Ion Tăbârţă 
Leave a comment