Geopolitica lui Formuzal – bașcan al întregului Bugeac

După disoluția Uniunii Sovietice, Rusia, în calitate de succesoare a acesteia, „a moștenit” și teritoriile separatiste inițiate de fostul centru unional. Din cele două focare separatiste provocate pe teritoriul Moldovei – transnistrean și găgăuz – Moscova la susținut și alimentat doar pe cel din stânga Nistrului. La separatismul din sudul Republicii Moldova, autoritățile de la Kremlin au renunțat la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, evaluându-l drept unul nerentabil. Dacă (deși istoria contrafactuală nu există, iar istoricii nu operează cu noțiunea dacă) am admite că Republica Moldova ar fi avut ieșire la mare (Basarabia de Sud ar fi fost în componența Moldovei), atunci, la sigur, astăzi am fi avut un teritoriu separatist și la sudul țării, similar celui transnistrean.

După ce, la 23 decembrie 1994, Chișinăul a acordat statutul de autonomie teritorial-culturală enclavei separatiste găgăuze, autoproclamată la 19 august 1990, Comratul s-a întors sub controlul constituțional al Republicii Moldova. Cu toate acestea, în toți acești ani, relația Chișinău-Comrat a fost una plină de controverse. Acordându-le găgăuzilor autonomie teritorial-culturală, prin „Legea despre statutul legal special al Găgăuziei”, Chișinăul a făcut foarte puține pentru a derusifica această minoritate etnică și a o integra în societatea moldovenească. La rândul său, Comratul s-a arătat nemulțumit de statutul său în ocupat în structura ierarhică a statului moldovenesc, orientându-se preponderent spre Rusia și a avut o relație naturală mai firească cu Tiraspolul decât cu Chișinăul (spre exemplu, liderii de la Comrat au participat constant la celebrările așa-zisei independențe de la Tiraspol și mai puțin – la sărbătorile naționale de la Chișinău).

Timp de aproape 20 de ani, Rusia a folosit pârghia transnistreană pentru a menține Republica Moldova în câmpul său de gravitație. După anul 2009, separatismul transnistrean nu a mai fost o piedică pentru apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Pentru a stopa parcursul european al Chișinăului, Moscova a recurs şi la utilizarea altor pârghii de presiune asupra Moldovei decât cea transnistreană – economică, energetică etc. Totodată, Kremlinul a decis să extindă pârghia separatismului în dreapta Nistrului, încercând să resusciteze separatismul găgăuz, abandonat cu 20 de ani în urmă, și de al provoca pe cel bulgăresc.

Unele forțe de la Comrat au reacționat imediat la provocările Moscovei, încercând unilateral să autodefinească statutul UTA Găgăuzia în cadrul statului moldovenesc, astfel exprimând toate frustrările Comratului acumulate în relația cu Chişinăul timp de 20 de ani. În noiembrie 2013, Adunarea Populară a Găgăuziei a decis organizarea, fără acordul Comisiei Electorale Centrale, iar la data de 2 februarie 2014 a unui referendum local (de fapt referendumuri) cu caracter consultativ, care presupunea dreptul cetățenilor din autonomia găgăuză de a se pronunța asupra vectorului de politică externă a Republicii Moldova, care ar reieși, după părerea deputaților de la Comrat, din dreptul lor la autodeterminare, pe care îl au în conformitate cu legea din 1994.

Procuratura Generală a anunțat intentarea unui dosar penal pentru organizarea referendumului în UTA Găgăuzia, considerat unul ilegal, iar Judecătoria Comrat a invalidat decizia Adunării Populare decizând că legislativul local nu are astfel de competențe. Cu toate acestea, deputaţii Adunării Populare, în frunte cu bașcanul, sfidând autoritățile centrale de la Chișinău, au perseverat în intenția lor şi au hotărât organizarea referendumului în UTA Găgăuzia.

La începutul anului 2014, ambasadorul rus în Republica Moldova, Farit Muhametşin, a anunțat că locuitorii UTA Găgăuzia și ai raionului Taraclia vor avea parte de o atenție specială din partea Moscovei. Evenimentele din Ucraina a sporit importanța geostrategică a separatismului din sudul Moldovei. După anexarea Crimeei, separatismul găgăuz, în conformitate cu planurile Kremlinului, trebuie să contribuie din plin la crearea Novorossiei, care presupune conexiunea Donețk-Crimeea-Transnistria într-o singur centură de lungul litoralului nordic al spațiului pontic.

Cu siguranță, liderilor găgăuzi li s-au făcut foarte multe promisiuni de la Moscova. Pe lângă liderii locali radicali deja tradiționali, gen Burgudji, „s-a prins” în capcana Kremlinului și bașcanul Formuzal. În ultimul an comportamentul bașcanului găgăuz a devenit unul foarte virulent, chiar pe alocuri agresiv la adresa Chișinăului. Pe lângă aspectele obiective (problemele reprezentativității UTA Găgăuziei în instituțiile autorităților centrale) și cele subiective (supărarea lui Formuzal pe PDM pe care-l consideră vinovat în cazul tentativei de demitere a sa) ale nemulțumirilor bașcanului, indiscutabil, activizarea lui împotriva Chișinăului este inspirată de peste hotarele Republicii Moldova.

Imediat după anexarea Crimeei de către Federația Rusă, în mass media a fost „aruncată” informația că Rusia ar fi propus vecinilor Ucrainei împărțirea statului ucrainean. Tot atunci, unii lideri de partide moldovenești cu orientare prorusă, au început să vocifereze ideea că, profitând de actualul context regional, Chișinăul are tot dreptul să revendice unele teritorii istorice moldovenești. Aluzia s-a făcut, în special, la Basarabia de Sud, zonă numită și Bugeac. Este evident că acești lideri au fost „inspirați” în revendicările lor de Moscova.

Cel mai probabil, în planurile strategilor de la Kremlin, raioanele din sudul Republicii Moldova urmează a fi unificate cu cele ale Basarabiei de Sud într-un tot întreg numit Bugeac. Nu este exclus că Moscova i-ar fi promis lui Formuzal, în cazul realizării acestui scenariu, că el va deveni bașcan al întregului Bugeac, nu doar a trei raioane din Republica Moldova. De aici și activizarea împotriva Chişinăului a bașcanului găgăuz.

„Moscova nu crede lacrimilor” și nu prea face daruri gratis. Înainte de a se visa „bașcan” al întregului Bugeac, Formuzal mai bine s-ar uita încă o dată minuțios la componența etnică a Basarabiei de Sud și ar studia istoria ei – comunitatea găgăuză în Basarabia de Sud constituie doar 4% din populație, iar UTA Găgăuzia din Republica Moldova reprezintă o comunitate unică, prin trăsăturile sale etnopolitice, pentru poporul găgăuz.

Din totalul de găgăuzi existenți la moment în lume, aproximativ 150 mii locuiesc în Republica Moldova, 32 mii – Ucraina, Bulgaria – 10 mii, Turcia – 5 mii, Grecia și România câte 3 mii. Mici comunități de găgăuzi mai există și într-un şir de alte state. Așa dar, comunitatea găgăuză s-a păstrat ca entitate definitorie doar în Republica Moldova și, nu în ultimul rând, datorită Moldovei. Bașcanul Formuzal, în loc să fie recunoscător că moldovenii au contribuit cel mai mult la păstrarea identității găgăuze, răspunde prin a acționa împotriva lor.

Alegând între UE, unde drepturile minorităților etnice sunt protejate la maximum, și Rusia, unde popoarele mici niciodată nu au fost stimate, ci doar folosite, bașcanul Formuzal ar trebui să se gândească bine ce-și dorește pentru propriul popor – protejare prin integrarea în Uniunea Europeană sau dispariție prin separatism de tip euroasiatic?

Analiză publicată pe www.politicon.md

Tandemagogia Voronin-Ghimpu

Săptămâna curentă în spațiul public s-au produs câteva apariții televizate „spectaculoase” ale președintelui PCRM, Vladimir Voronin. Întrebat de moderatoarea unui talk show politic despre ratingul în scădere al comuniștilor, Voronin a reacționat prin a pomeni de Institutul de Analiză și Consultanță Politică „POLITICON”, învinuindu-l de excrocherie (mai exact жульничество, cum s-a exprimat liderul comunist).

Pe noi, colaboratorii Institutul de Analiză și Consultanță Politică „POLITICON”, desigur, ne flatează publicitatea gratuită asigurată de președintele PCRM. Dar, o mai mare satisfacție ne oferă cuvintele lui Voronin, în limbajul său caracteristic, cu termeni primitivi și incoerenți, despre noi, care ne-a confundat cu o instituție de sondaje de opinie publică. Dacă Voronin ne-ar fi lăudat, atunci cu adevărat ne-ar fi pus în gardă.

Însă, nu aceasta ne preocupă. Important este faptul că în una dintre aceste dezbateri televizate, Voronin a afirmat: „Vițelul blând suge de la două vaci”. În plus, liderul comuniștilor moldoveni a mai declarat: „Noi nu suntem împotriva modernizării, nu suntem împotriva integrării europene. Niciodată nu am fost împotrivă, dar trebuie sa fie respectate interesele noastre”. Așa dar, Voronin nu s-a încumetat să nege valoarea integrării europene pentru Republica Moldova! Totodată, președintele PCRM a recunoscut public că Uniunea Vamală este un proiect falimentar, susținând că nu putem adera la „ceva ce nu există”. Și ca un adevărat oportunist politic, Voronin a conchis: „Moldova trebuie să fie acolo unde este interesul ei”.

Nu este pentru prima dată când președintele PCRM schimbă macazul. Pe lângă oportunism și duplicitate, caracteristice lui Voronin, deja cunoscute de toată lumea, ambalate frumos în „interes național”, „neutralitate” și „echilibristică geopolitică”, din declarațiile liderului comunist putem deduce că PCRM și-a determinat ținta prioritară pentru viitoarea campanie electorală – PLDM și Vlad Filat. Această deducție logică vine din declarațiile lui Voronin că: „Filat nu mai poate deține niciodată funcția de prim-ministru. E pe viață. Decizia Curții Constituționale este definitivă și irevocabilă. Cine va anula decizia Curții? Nu va fi anulată nici peste un an, nici peste 100 de ani”.

Totuși, aceste cuvinte ale lui Voronin sunt în contradicție cu votul comun al comuniștilor și al liberal-democraților, de anul trecut,  care l-a reabilitat pe liderul PLDM. E vorba de decizia care a interpretat hotărârea Curții Constituționale din 22 aprilie 2013 și care consta că Curtea nu avea dreptul sa-l priveze pe Filat de posibilitatea de a ocupa funcții publice.

Coincidență sau nu, dar aceeași retorică privind decizia Curții Constituționale o au reprezentanții PL. Anul 2014 este unul electoral. Treptat, partidele politice se poziționează pentru campania parlamentară din toamnă, începând să-și identifice „țintele electoarele”. Alegerile parlamentare din toamnă, în actualul context regional, pe bună dreptate au fost „botezate” geopolitice, rezultatul lor putând fi unul determinant pentru soarta ulterioară a Republicii Moldova, pentru viitorul european al ei.

Fără dubii, făcând din nou referință la exemplul Ucrainei, Federația Rusă va încerca să zădărnicească, prin toate mijloacele posibile, viitorul european al Republicii Moldova. Unul dintre aceste mijloace va fi activizarea „colanei a cincea” și a agenților politici proruși din Moldova. Vor fi activizați, reactivați, creați și sponsorizați tot felul de „socialiști”, „social-democrați”, „patrioți”, „renați” etc. „Ținta electorală” prioritară a tuturor acestor partiduțe și proiecte marginale vor fi PLDM și Vlad Filat.

De ce PLDM? Pentru că liberal-democrații reprezintă liantul guvernării proeuropene de la Chișinău din 2009 încoace. O guvernare de centru-dreapta în Republica Moldova poate exista doar cu participarea PLDM. „Căderea stejarului” ar duce la repetarea scenariului din februarie 2001, când la alegerile parlamentare anticipate au căzut două partide ce centru-dreapta: Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova condus de primul șef al statului, Mircea Snegur, și Partidul Forțelor Democratice în funte cu Valeriu Matei (la alegerile din 2001 a mai avut loc și căderea PDM). Acest lucru este bine știut de adversarii parcursului european al Republicii Moldova, de aceea forțele antieuropene, atât din interior, cât și din exterior, vor ținti cu predilecție în PLDM.

De ce Vlad Filat? Pentru că în Republica Moldova partidele politice încă sunt puternic identificate cu președintele formațiunii. Mentalul structural al electoratului moldovenesc apreciază activitatea partidului politic asociindu-l cu liderul său. Orice partid, pentru a fi unul de succes, trebuie să aibă un lider puternic, capabil se servească în calitate de „locomotivă electorală” pentru formațiune. Pentru a distruge un proiect politic de succes trebuie să începi de la a bate în liderul lui. Ori, președintele PLDM a fost unul dintre politicienii în care s-a lovit mult (poate chiar cel mai mult) după 2009 (dar și până). Mai mult, decizia Curții Constituționale din 22 aprilie 2013 servește pentru adversarii politici ai PLDM o „poziție” ideală pentru „tragere” în liberal-democrați.

După alegerile parlamentare din toamna acestui an, încropirea unei noi alianțe proeuropene la Chișinău va depinde de succesul electoral al PLDM. Cu toate că PLDM are încă o „locomotivă electorală” în persoană lui Iurie Leancă, în percepția electoratului moldovenesc PLDM este identificat preponderent cu Vlad Filat. Dacă loviturile lui Voronin în președintele PLDM sunt logice și explicabile electoral, atunci pornirile subiective ale lui Ghimpu contra lui Filat pot deveni sinucigașe pentru viitorul european al societății noastre. Însumate, demagogiile în tandem ale lui Voronin și Ghimpu, poate și aduc beneficii propriilor partide, însă ele au efecte dăunătoare pentru Republica Moldova.

Prin asemenea tendințe preelectorale, Ghimpu, dar și ortacii lui de aceeași credință, se transformă în „idioți” utili pentru comuniști și socialiști, dar în special pentru Moscova. Electoratul PL este unul specific și nu-i va ierta niciodată dlui Mihai Ghimpu integrarea europeană prin strategii hazardate precum „celebra” Strategie 2026, cum nu i-a iertat semidefunctului PPCD „consensul național” din 4 aprilie 2005.

Analiză publicată pe www.politicon.md

Vizita lui Rogozin – începutul unui nou val de presiuni asupra Republicii Moldova

Președintele Consiliului European, Herman van Rompey, aflat în vizită la Chișinău pe 13 mai, a făcut anunțul că la 27 iunie 2014 urmează să fie semnat Acordul de Asociere dintre Moldova și Uniunea Europeana. Două zile mai târziu, la Bruxelles, președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a declarat că Acordul de Asociere nu este apogeul relațiilor moldo-comunitare și că el crede în perspectiva europeană a Republicii Moldova.

Cu puțin timp înainte de istoricele declarații ale oficialilor europeni a avut loc „epopeea” vizitei vicepremierului rus, Dmitri Rogozin, în Republica Moldova. La Tiraspol, el a cerut autorităților de la Chișinău să nu semneze până la alegerile parlamentare din toamnă Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, care vor fi un adevărat referendum pentru Republica Moldova. Rogozin s-a mai referit amenințător și la suveranitatea Republicii Moldova: „Pentru noi și UE, și NATO sunt blocuri străine. Dacă Moldova are de gând să meargă acolo, nu e decizia noastră. Vom fi obligați să reacţionăm”.

Incidentul petrecut cu delegația rusă la întoarcerea din Republica Moldova a avut continuitate la Moscova. Șeful lui Rogozin, premierul rus, Dmitri Medvedev, a amenințat Republica Moldova: „Acest incident va fi luat în considerație la construirea cooperării noastre economice”.

Deci, din vizita lui Rogozin este evident, încă o dată, că Federația Rusă este deranjată de intențiile Republicii Moldova de a semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Modul în care s-a comportat vicepremierul rus în Republica Moldova și reacția lui Medvedev denotă faptul că Federația Rusă dorește să înăsprească presiunile sale asupra Republicii Moldova, și doar a avut nevoie de un pretext. Reieșind din modul scandalos și ostentativ în care s-a comportat Rogozin la 9 mai, putem face concluzia că, pe lângă aspectele propagandistice de participare a unui înalt oficial rus la parada de la Tiraspol, adevăratul scop al lui în Moldova a fost de „a dinamita” relațiile moldo-ruse. Ori, este bine știut, Rogozin este trimisul special al lui Putin și el nu face nimic din capul lui. Poate improvizează Dmitri Olegovici ceva, dar vociferează ceea ce gândește președintele rus.

Având exemplul Ucrainei înainte de summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, așteptăm declanșarea unor noi presiuni venite din partea Rusiei asupra Moldovei și la un comportament sfidător al Moscovei la adresa Chişinăului.

Radiografiind aspectul complex al relaţiilor moldo-ruse depistăm următoarele puncte sensibile ale Republicii Moldova față de Rusia:

1. Piaţa de desfacere rusă pentru mărfurile moldovenești, în special cele din sectorul agroalimentar. Sunt așteptate noi blocaje economice, invocându-se calitatea, cât mai curând, odată cu coacerea primelor produse agroalimentare moldovenești.

Trebuie menţionat faptul că această pârghie a fost folosită din plin de Rusia în anul 2006 când a blocat accesul vinurilor moldovenești pe piața rusă. Anume atunci s-a produs șocul pentru economia moldovenească. Embargoul din toamna anului trecut a demonstrat că această pârghie, între timp, a scăzut din intensitate. Șocul noilor blocaje pentru economia moldovenească va fi atenuat, ca și în cazul vinurilor, de suportul Uniunii Europene, care își va „deschide ușile” pentru produsele agroalimentare moldovenești.

2. Migranții de muncă moldoveni în Federația Rusă. Cel mai probabil, speculând pretextul regimului liberalizat de vize acordat de Uniunea Europeană Republicii Moldova, Moscova va impune, la rândul ei, cetățenilor moldoveni regimul de vize, invocând motive de securitate. Cronologic, această impunere este așteptată spre sfârșitul vierii – început de toamnă.

Prin această decizie se urmărește crearea unei dezaprobări în masă a populației față de partidele aflate la guvernare și acumularea unei mase critice în interiorul Republicii Moldova care va vota împotriva partidelor proeuropene și pentru cele proruse. Oficialii europeni s-au arătat dispuși și în această problemă să ajute Republica Moldova, întrebarea, de fapt, fiind cât de calificați sunt migranții de muncă moldoveni din Federația Rusă să se adapteze la rigorile Uniunii Europene. Pentru a putea face față mai ușor acestei probleme, ei vor avea nevoie de suportul guvernului Republicii Moldova (informare, instruire etc.).

3. Gazul rusesc. Reprezintă pericolul numărul unu pentru populația Republicii Moldova, dar și pentru economia ei. Faptul că nu avem un contract cu Gazpromul este o problemă majoră pentru Chișinău. Am trecut peste amenințările lui Rogozin privind iarna recentă, însă acest lucru nu înseamnă că Rusia nu poate recurge la această pârghie iarna următoare, mai ales în actualul context regional. Ne putem aștepta la o deconectare de la gazul rusesc în această vară, Chișinăul fiind o jertfă colaterală a conflictului dintre Rusia și Ucraina, sau la deconectări „speciale” pentru Moldova în preajma alegerilor parlamentare din toamnă, odată cu începerea sezonului rece.

Gazoductul Iași-Ungheni reprezintă deocamdată o soluție simbolică pentru asigurarea securității energetice a Republicii Moldova, el putând deveni o alternativă reală doar peste câțiva ani. Soluția va veni tot din partea Uniunii Europene, care are problemele sale energetice cu Rusia, sau din partea Ucrainei.

4. Separatismul teritorial. Reprezintă cel mai grav pericol la adresa suveranității Republicii Moldova. Când pentru Moscova a devenit evident că pârghia transnistreană nu mai poate stopa parcursul european al Republicii Moldova, s-a hotărât extinderea ei în dreapta Nistrului prin resuscitarea separatismul găgăuz, abandonat la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut. Importanța separatismului din sudul Moldovei a crescut valoric în contextul actualelor evenimente regionale. Declanşat în toamnă anului trecut, separatismul găgăuz va fi permanent alimentat de Rusia, miza lui crescând la alegerile parlamentare – fie că electoratul din UTA Găgăuzia va vota masiv pentru partidele proruse, fie că se va merge pe scenariul așa-zisei Republicii Populare Donețk care presupune neparticipare celor trei raioane găgăuze (plus Taraclia) la alegeri. În primul caz se dorește stoparea parcursului european al Republicii Moldova, în cel de-al doilea se urmărește scopul ruperii raioanelor de sud și includerea lor în proiectul velicorus al lui Putin – Novorossia.

Federația Rusă tot timpul a vorbit cu două voci la adresa Republicii Moldova: 1) vocea Dumei de Stat, care a susținut deschis separatismul transnistrean și, deseori, a venit cu mesaje ofensatoare față de Chișinău și 2) vocea executivului situat în Kremlin care tot timpul a afirmat că pledează pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova. Parcursul european al unor țări considerate de Rusia prin definiție „spațiul ei vital” a iritat la maximum Kremlinul care și-a „ieșit din pepeni”, în așa mod „dându-și cărțile pe față”. Am văzut ce s-a întâmplat în 2008 în Georgia, urmărim ce se întâmplă acum Ucraina. La sigur va urma și Republica Moldova.

Vizita lui Rogozin în Republica Moldova va da startul unui nou val de presiuni din partea Rusiei. Până la 27 iunie ne așteaptă diferite „surprize” destabilizatoare venite de la Moscova. Totuși, „bătălia decisivă” pentru Moldova Rusia o va da la alegerile parlamentare din toamnă. Cu cât mai aproape vom fi de data acestor alegeri, cu atât vor crește în intensitate și complexitate presiunile Moscovei asupra Chișinăului.

Analiză publicată pe www.politicon.md