Evoluția tumultuoasă și sfârșitul inopinat al crizei ucrainene a luat prin surprindere toată lumea – de la mari actori mondiali până la simpli cetățeni. Ucraina, supranumită „Siria Europei”, ne-a oferit o lecție dură a ceea ce părea că este imposibil la începutul secolului al XXI-lea pe continentul european – masacrarea în masă a propriilor cetățeni. Totodată, ne-a oferit o mostră cum nu trebuie să se comporte politicienii cu propriul popor.
Câteva zile înainte de summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, Victor Ianukovici avea toate șansele să rămână în istoria statului ucrainean, devenind liderul istoric care și-a dus țara în Europa, modernizând-o irevocabil. Însă, timp de doar câteva luni, Ianukovici s-a transformat dintr-un posibil „lider istoric al poporului ucrainean” într-un „Ceaușescu al începutului de secol”.
Principalele probleme ale lui Ianukovici au fost verticalitatea și consecvența, mai exact lipsa lor. Fostul președinte ucrainean s-a afirmat și a venit la putere ca un politician filorus. Deja fiind instalat în „scaunul puterii”, Ianukovici a realizat toate deficiențele și contradicțiile relațiilor cu Federația Rusă. De aici și derivă reorientarea lui treptată și graduală spre Uniunea Europeană.
Însă apropierea lui Ianukovici de Europa nu a avut drept consecință și modificarea esenței lui genetice de politician postsovietic, cu mentalitate de homo sovieticus. „Justiția selectivă”, simbolizată prin „cazul Timoșenko”, și înflorirea clanurilor oligarhice a luat amploare în timpul guvernării lui Ianukovici. La capitolele mentalitate și practici politice, Ianukovici a rămas mult mai asemănător lui Putin decât s-ar fi apropiat de Barroso.
Anume acest mod de gândire l-a determinat pe Ianukovici să facă „cotitura mortală” pe ultima sută de metri înainte de Vilnius. El a preferat o înțelegere obscură cu Putin, cu garanții și profituri personale, decât să se angajeze pe parcursul anevoios de europenizare a Ucrainei, fără dividende imediate pentru el. Lăsând înmărmurită o lume întreagă, spre satisfacția lui Putin, care a pus presiuni enorme asupra lui și a Ucrainei, lipsit de verticalitate și consecvență, Ianukovici a „virat mortal” înainte de Vilnius, astfel provocând drama ucraineană.
Evenimentele din Ucraina trebuie să fie o lecție bună pentru politicienii moldoveni. În special pentru pretinșii șmecheri. Anume acest soi de politicienii din Republica Moldova, ca și cei din Ucraina, încercând să speculeze la maximum plasamentul geopolitic a țării lor, cu scopul de a obține cât mai multe dividende politice și economice din ambele părți, mai au acest prost obicei de a vira brusc dintr-o parte în alta (numai virajele comuniștilor din ultimii zece ani cât fac). Anume aceasta a făcut Ianukovici, și acum achită din plin polițele.
Cotiturile bruște, lipsite de consecvență, ale politicienilor moldoveni au costat foarte scump Republica Moldova și pe cetățenii ei. A sosit deja momentul ca să se decidă irevocabil încotro ne îndreptăm? Euromaidanul demnității de la Kiev ne-a reconfirmat clar această direcție – Uniunea Europeană. Deși societatea moldovenească rămâne a fi una divizată, evenimentul de la 3 noiembrie 2013 din Marea Adunarea Națională ne-a arătat că într-acolo vor cetățenii Republicii Moldova. Aceasta trebuie să fie direcția dorită și de politicienii ei.
În politica modernă foarte mult a contat consecvența, bazată pe valori. Pentru a se debarasa de trecutul sovietic, Republica Moldova are nevoie de politicieni de tip nou – verticali și consecvenți, fără a fi prizonierii mentalității de tip homo sovieticus. Exceptând cu statele baltice, un astfel de lider în spațiul postsovietic este, indiscutabil, fostul președinte georgian, Mihail Saakașvili, care, consecvent în verticalitatea sa, a pus bazele modernizării irevocabile a statului georgian.
Carismaticul lider georgian a fost unul dintre cei mai înflăcărați susținători ai Euromaidanului de la Kiev. Este simptomatic că Saakașvili a mers la Kiev, încă în decembrie 2013, alături de liderul PLDM, Vlad Filat, să transmită ambii un mesaj clar de solidarizare cu Euromaidanul. Apropo, Filat a fost criticat foarte dur de către mulți pentru această acțiune, însă care astăzi poate fi catalogată drept una vizionară și plină de demnitate politică. Doar în așa fel se manifestă politicienii de prim plan ferm și sincer atașați valorilor europene.
Filat poate și trebuie să fie criticat pentru gafele politice comise. Însă în cazul Euromaidanului, Filat categoric s-a afirmat ca un politician vizionar, sincer atașat valorilor europene. Nu în zădar, în discursul ținut la Congresul al VI-lea PLDM, ex-președintelui georgian a subliniat: „ …când am venit prima dată în Moldova am văzut o țară minunată, un popor minunat și o conducere pur și simplu groaznică. …aș vrea să spun că acum aveți o echipă de guvernare minunată. Până la Vlad Filat Moldova nu era pe harta Europei. Era, dar nu era. Nimeni nu auzise de ea. A apărut o altă generaţie de politicieni în statele noastre, care fac politică nu sub lozinci, dar își fac carieră pentru țara sa și pun interesele statului deasupra celor personale…”.
Prin acțiunea sa îndrăzneață și vizionară din decembrie 2013, liderul liberal-democraților moldoveni încă o dată ne-a reconfirmat că Republica Moldova are un viitor european. Dar acest viitor poate fi făurit doar de politicieni de tip nou – verticali și consecvenți. În caz contrar, acțiunea de la 3 noiembrie 2013 din Piața Marii Adunări Naționale poate fi considerată un precedent pentru un nou Euromaidan, de data aceasta la Chișinău.
Ion Tăbârţă 