Semnarea la 27 iunie 2014 a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare realizarea a Republicii Moldova de la obținerea independenței. Odată cu semnarea acestui act, Republica Moldova căpăta șansa de a ieși din „zona gri” a Europei și intra în rândurile statelor civilizate. Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană va ridica la un nivel calitativ nou, actualizat și racordat la moment, relațiile dintre statul nostru și UE, astfel Republica Moldova depășind perioada postsovietică.
Prin semnarea Acordului de Asociere, guvernarea proeuropeană și-a atins obiectivul pentru care a venit la putere în anul 2009. Incontestabil, acest acord este un succes valoros și unul fundamental pentru dezvoltarea democratică în continuare a Republicii Moldova. Acordul de Asociere, la modul practic, înseamnă că cei patru an și jumătate de guvernare democratică a reprezentat un adevărat purgatoriu pentru Republica Moldova – etapa înlăturării comuniștilor, generatori de nostalgii ale trecutului sovietic, și plasarea Moldovei pe traseul integrării europene.
Indiscutabil, Acordul de Asociere este realizarea tuturor forțelor politice care s-au perindat la conducerea Republicii Moldova după 29 iulie 2009 – PLDM, PDM, PL, PLR (la etapa finală) și AMN (la etapa inițială). Acordul derivă din munca și realizările tuturor guvernelor de după 25 septembrie 2009 – Fialt 1, Filat 2 și Leancă. Indiferent de lupta politică internă, această mare realizare a segmentului proeuropean al clasei politice moldovenești este recunoscută de majoritatea populației Republicii Moldova. Acest lucru se vede clar din sondajele sociologice realizate, care, în ultimul timp, tot mai pregnant, atestă trendul în creștere a ratingului partidelor proeuropene în detrimentul celor proeuroasitice.
Totodată, sondajele sociologice au înregistrat încă un fenomen inedit pentru viața politică din Republica Moldova – aprecierea înaltă din partea populației a politicienilor care și-au adus aportul consistent la semnarea Acordului de Asociere, cu toate că unii din ei nu mai ocupă funcției de conducere în ierarhia instituțională a statului. Este vorba, în special, de președintele PLDM – Vlad Filat, dar și de Marian Lupu – președintele PD.
Exemplul cel mai pregnant este, desigur, cazul liderului PLDM. Filat, după pierderea resursei administrative, a rămas foarte activ și vizibil în politica moldovenească. Spre deosebire de alți prim-miniștri ai guvernului Republicii Moldova (cum ar fi, spre exemplu, Tarlev sau Greceanîi), de care după plecarea din fotoliu de prim-ministru a cam uitat lumea, Filat a rămas puternic înșurubat în procesul politic din Republica Moldova, și, în calitate de președinte a celui mai influent partid din axul guvernării, a contribuit substanțial la succesul european al Republicii Moldova. Vlad Filat, constant, se menține pe primele poziții în topurile celor mai influenți politicieni moldoveni.
Într-o măsură mare, acest fenomen este caracteristic și liderului PDM. Lupu, neavând și el un post proeminent în designul instituțional al Republicii Moldova, continue să se mențină în preferințele electoratului moldovenesc. Acest lucru se datorează faptului că Marian Lupu este președintele PDM, care alături de PLDM, a dus greul celor patru ani și jumătate de guvernare democratică în Republica Moldova.
Acordul de Asociere este un mare succes, dar el trebuie de reconfirmat la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014. Filat și Leancă, Lupu și Corman, în calitate de conducători ai statului și lideri de partid, au adus aport greu de subestimat la făurirea operei europene a Republicii Moldova din 27 iunie, însă contribuția lor va deveni una vitală la definitivarea și obținerea ireversibilității cursului european a Moldovei la 30 noiembrie curent. Doar în acest caz putem vorbi, în sfârșit, despre irevocabila trecere de la RSS Moldovenească la Republica Moldova.
Comentariu publicat pe www.politicon.md
Ion Tăbârţă 