Demisia! – vocea lui Ghimpu din buzunarul lui Plahotniuc

Miercuri, la 20 februarie, președintele PL, Mihai Ghimpu, i-a cerut prim-ministrului Republicii Moldova, Vlad Filat, să demisioneze din funcție: „Demisia de onoare a tuturor funcționarilor implicați (în interceptările telefonice, n.a.), inclusiv a prim-ministrului, este iminentă în asemenea situație. PLDM trebuie să înainteze altă candidatură”.

Cererea de demisie a prim-ministrului, făcută de liderul liberal, nu este unică. După ce liderul PLDM, la 13 februarie, a denunțat acordul de constituire AIE 2, fără a renunța la actuala formulă de guvernare în alianță, tot mai multe voci au început să ceară demisia șefului cabinetului de miniștri. Straniu, dar cererea de demisie a premierului nu a sunat imediat după ce Filat a anunțat ruperea acordului AIE 2,ci doar câteva zile mai târziu, când a fost lichidată funcția de prim-vicepreședinte a parlamentului. Îndată ce, cu votul majorității deputaților, funcția respectivă a fost redusă, deținătorul ei, Vladimir Plahotniuc a anunțat că-și dă demisia, totodată sugerând-i șefului executivului următoarele: „Dl prim-ministru, Vlad Filat, să aibă curajul, să vină în Parlament și să-și dea demisia”.

După câteva zile de ping-pong politic între partidele alianței, cu implicarea instituțiilor statului, privind viitorul AIE, situația a culminat cu publicarea interceptărilor telefonice. Scurse strategic în spațiul public, interceptările telefonice au dat startul cererilor de demitere a guvernului. Este evident că scopul scurgerilor interceptărilor telefonice a fost discreditarea prim-ministrului. Imediat, în unison, au apărut bine regizate și sincronizate cererile de demisie a guvernului: Dodon, Lupu, Ghimpu etc.

„Filat a vrut să mă pună la dânsul în buzunar și nu a mers și m-a pus în buzunarul lui Plahotniuc. Că altfel nu a avut cum mă compromite, numai să mă bage în buzunarul cuiva”, a declarat Mihai Ghimpu în cadrul unei emisiunii televizate la sfârșitul lunii ianuarie. Dl Ghimpu este celebru prin faptul că încă nu a ieșit din „tranșeele” săpate la sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut, clădindu-și prin declarații bravura de om cinstit, onest și incoruptibil. Dar, în același timp, problema lui Ghimpu constă în faptul tot mai multa lume a început să se îndoiască de acest fapt.

Una sunt declaraţiile şi altceva sunt faptele. Este perfect valabil pentru Ghimpu. Liderul liberal una declară și alta face. Încercând să intermedieze, cum dumnealui a declarat, „războiul între cei doi Vlazi”, el, de fapt, a intervenit de partea lui Plahotniuc, lovind dur în Filat. Cerând, din considerente morale, demisia prim-ministrului, Mihai Ghimpu, ascunzându-se după valorile europene, încă o dată s-a developat de partea cui este în acest „război”, pe alocuri comportându-se chiar amoral. Ce nu ne-ar spune liderul liberal, dar tot mai multă lume face legătură între moralitatea dlui Ghimpu și buzunarul lui Plahotniuc.

Democraţia prin metaforele şi epitetele lui Lupu

Tragicul incident din „Pădurea Domnească” a provocat în politica moldovenească o „reacţie în lanţ”, care a explodat având efectul „bulgărului de zăpada”. După 6 ianuarie au ieşit la suprafaţă toate carenţele funcţionalităţii (mai corect spus, disfuncţionalităţii) instituţiilor statului ale Republicii Moldova. Ca atare, complexitatea şi gravitatea situaţiei create constă în faptul că acest caz este o demonstraţie concludentă că în cei trei ani şi jumătatea de guvernare a Alianţei pentru Integrarea Europeană nu s-a reuşit reformarea, modernizarea şi europenizarea instituţiilor statale moldoveneşti, ci subordonarea lor intereselor de partid, sau mai grav, de clan.

În cele din urmă, la 13 februarie, situaţia a erupt. Prim-ministrul Republicii Moldova, Vlad Filat, într-o declaraţie publică a spus că nu mai poate tolera situaţia insuportabilă creată în alianţa de guvernare, iar PLDM iese din acordul semnat la constituirea AIE 2. Deşi ieşirea prim-ministrului poate fi interpretată în diferite moduri, esenţa ei este una – pentru a redresa situaţia deficitară este nevoie că AIE să fie impulsionată prin resetare. Renegocierea acordului semnat la 30 decembrie 2010 trebuie să fie primul pas în resetarea AIE.

Discursul lui Filat a fost prefaţat şi postfaţat de preşedintele PDM şi spicherul parlamentului, Marian Lupu. Însuşi modul în care au fost planificate aceste ieşiri publice ale dlui Lupu denotă scopul tactico-strategic ale lor şi nicidecum dorinţa de a redresa situaţia critică. În prima ieşire publică, cea de dimineaţă, Lupu a încercat să anticipeze discursul lui Filat, pentru a-l devaloriza la maximum. În realitate, a ieşit o frazeologie caracteristică d-lui Lupu, în linii mari, lipsită de fond.

Totuşi, dimineaţă, fără se vrea (şi, cel mai probabil, fără să-şi dea seama), Lupu i-a ridicat „mingea la fileu” lui Filat. Pe lângă sugerările insinuate despre o coaliţie PLDM-PCRM, liderul democrat a developat cu epitete esenţa situaţiei în care se află instituţia executivului: „Problema principală se constată în calitatea şi conlucrarea structurilor guvernului între ele… Un guvern nu este o adunătură de miniştri. Un guvern nu este o mulţime mecanică de miniştri. Un guvern este un mecanism care trebuie să asigure o bună organizare şi o interacţiune, un interdialog Şi iată, această organizare ţine de competenţa şi responsabilitatea conducerii guvernului”.

Cele spuse de Lupu, ulterior au fost confirmate în detalii de către Filat în declaraţia sa publică. Şi anume, că executivul nu funcţionează ca un mecanism închegat, acordul de constituire a AIE 2 este perceput eronat de colegii de alianţă, de aici şi disfuncţionalităţile în activitatea guvernului.

Seara, a urmat reacţia postfactum a lui Lupu la declaraţia lui Filat. În ciuda aşteptărilor (sau mai degrabă în pofida lor), spicherul parlamentului nu a abordat esenţa problemei. Vorbind metaforic despre îngeri şi demoni, preşedintele democrat a lăsat impresia că, fie abordează persiflant complexitatea problemei, fie că protejează şi ascunde ceva sau pe cineva.

Însă, cel mai important, ambele ieşiri ale lui Lupu au avut o tonalitate războinică. Plecând de la comunişti cu lozinca „războiul politic trebuie oprit”, la moment, Lupu face abstracţie de ea. Încercând (din declaraţii) sa aplaneze situaţia creată, în realitate, preşedintele democrat toarnă „gaz pe foc”. Schimbând accentele reale ale problemei, spicherul parlamentului doar agravează datele ei. La democraţie nu se ajunge prin metafore şi epitete, ci prin instituţii de stat funcţionale. Iar la aceasta se ajunge nu prin vorbe goale şi declaraţii multe, dar prin acţiuni concrete. Aceasra se referă inclusiv şi la integrarea europeană a Republicii Moldova.

Dincolo de matafore şi epitete, este evident că AIE are un singur viitor viabil – renegocierea acordului de constituire. În caz contrar, PLDM şi Filat vor fi împinşi să procedeze cu măsuri coercitive împotriva oligarhiei. Împreună cu Păpuşar va fi sacrificat şi Lupu, drept urmare eliberându-se prezidiul parlamentului. Mai apoi va veni rândul miniştrilor din anturajul oligarhic. Inclusiv punga cu bani a PL de la Ministerul Transporturilor.

P.S. Postarea pe reţeaua de socializare a ex-ministrului de externe a României, Teodor Baconschi: Premierul moldovean Vlad Filat a decis să propună o revizuire a acordului politic de la baza Alianței pentru Integrare Europeană. Ca şi alți vecini, Republica Moldova are de ales între statul mafiot şi statul de drept. Vlad Filat alege statul de drept şi consecvenţa pro-europeană. Sper că toți cetățenii lucizi din Republica Moldova să-l susțină, pentru a nu da ceasul istoric înapoi.