Comportamentul lui Ghimpu – între opoziție și sinucidere politică

Incidentul tragic, de la 23 decembrie 2012, petrecut în timpul vânătorii din Pădurea Domnească, a bulversat nu numai societatea moldovenească, dar și partidele componente ale Alianței pentru Integrare Europeană. Consecințele incidentului au scos la suprafață, în toată splendoarea, natura relațiilor între partidele alianței de guvernare. În special, aceasta se referă la temperatura relațiilor interpersonale între liderii AIE.

În vâltoarea evenimentelor, liderul liberal, Mihai Ghimpu, într-o emisiune televizată, s-a răstit la prim-ministrul Vlad Filat, apostrofându-l cu următoarele cuvinte: „Nu meriţi nici să vorbeşti cu mine, darămite să fii la conducere lângă mine. Datorită mie ai învăţat la Iaşi şi ai devenit premier. Unde îţi este educaţia de la Iaşi? Încetează!”

În contextul celor declarate de Ghimpu, se cere o precizare: cine lângă cine conduce? Deși a fost fondat în anul 1993 (sub numele Partidul Reformei), Partidul Liberal este un actor relativ nou pe scena politică moldovenească. PL este expresia închegată a electoratului filoromân pronunțat, cu nuanțe de unionism. Ascensiunea acestui partid a început în anul 2005, odată cu transformarea Partidului Reformei în Partidul Liberal, avându-l pe tânărul Dorin Chirtoacă în prim-plan. Tot în anul 2005, Partidul Popular Creștin Democrat, în frunte cu Iurie Roșca, principalul reprezentant al electoratului filoromân de până atunci, a început să piardă din influenţa politică, drept urmare a votului din 4 aprilie 2005, când Vladimir Voronin a fost reales şef al statului cu concursul PPCD.

Alegerile parlamentare din 2009 au scos în evidență înlocuirea firească a PPCD cu PL pe eșichierul de dreapta al politicii moldoveneşti. Cele aproximativ 10% electorale „naturale” ale lui Iurie Roşca au trecut la Mihai Ghimpu, care, între-timp, a început să-l eclipseze pe Dorin Chirtoacă în fruntea Partidului Liberal. În anul 2009, PL a reușit o performanță politică deocamdată unică în istoria independenţii Republicii Moldova – un partid reprezentant al electoratului filoromân să participe la guvernarea Republicii Moldova!

Dar, totodată, trebuie precizat faptul că Mihai Ghimpu şi PL poate fi la guvernare numai împreună cu Vlad Filat şi PLDM. Excluzând PLDM, orice alt tip de participare a PL la guvernarea Republicii Moldova, la ora actuală, este exclusă. Cu cine poate participa PL la guvernare – cu PDM şi cu PCRM sau cu PDM şi cu PSRM (dacă s-ar rupe mai mulți socialişti de la comunişti)? Dacă va merge pe unul dintre aceste scenarii, atunci, cel mai probabil PL va urma soarta PPCD din 2005 şi îşi va pierde electoratul.

O alianţă de centru-dreapta, care să exprime, în linii mari, doleanţele ideologice ale electoratului filoromân, în Republica Moldova, la momentul actual, poate avea doar cu participarea PLDM şi PL. În Republica Moldova, orice alt tip de alianţă, excluzând PLDM sau PL, va fi de centru-stânga, şi care va exprima puţin valorile electoratului filoromân. Atacându-l virulent pe Filat şi pe liberal-democraţi, Ghimpu bate dur în electoratul filoromân din cel de-al doilea stat românesc.

Declarațiile dure la adresa lui Filat sunt mai mult de ordin personal-subiectiv, exprimând în mică măsură interesele obiective ale electoratului pro-român din Republica Moldova. Lovind în Filat, Gimpu îl copie pe Roşca, care în 1999-2001 a lovit nemilos în Valeriu Matei şi PFD, astfel slăbindu-i pe reprezentanţii politici ai electoratului filoromân şi întărindu-i pe comunişti şi tot ce înseamnă „moldovenism” în Republica Moldova.

Comportamentul lui Mihai Ghimpu dăunează enorm Partidului Liberal. Pe forumurile de pe internet, Ghimpu este tot mai des comparat cu Roşca. Susținerea lui Plahotniuc de către Ghimpu în conflictul cu Filat pentru foarte multă lume este echivalentă cu trădarea valorilor naționale ale electoratului de tip român din Republica Moldova. Iar aceasta este o chestiune extrem de periculoasă pentru Partidul Liberal. Prin comportamentul său, Ghimpu riscă să ducă PL, în cel mai bun caz, în opoziţie parlamentară, iar în cel mai rău – (repetând traseul politic al lui Roşca şi PPCD din 2005), să-l readucă la locul ocupat de Partidul Reformei (echivalent cu sinuciderea politică), între anii 1993-2005, în peisajul politic moldovenesc.