Demisia! – vocea lui Ghimpu din buzunarul lui Plahotniuc

Miercuri, la 20 februarie, președintele PL, Mihai Ghimpu, i-a cerut prim-ministrului Republicii Moldova, Vlad Filat, să demisioneze din funcție: „Demisia de onoare a tuturor funcționarilor implicați (în interceptările telefonice, n.a.), inclusiv a prim-ministrului, este iminentă în asemenea situație. PLDM trebuie să înainteze altă candidatură”.

Cererea de demisie a prim-ministrului, făcută de liderul liberal, nu este unică. După ce liderul PLDM, la 13 februarie, a denunțat acordul de constituire AIE 2, fără a renunța la actuala formulă de guvernare în alianță, tot mai multe voci au început să ceară demisia șefului cabinetului de miniștri. Straniu, dar cererea de demisie a premierului nu a sunat imediat după ce Filat a anunțat ruperea acordului AIE 2,ci doar câteva zile mai târziu, când a fost lichidată funcția de prim-vicepreședinte a parlamentului. Îndată ce, cu votul majorității deputaților, funcția respectivă a fost redusă, deținătorul ei, Vladimir Plahotniuc a anunțat că-și dă demisia, totodată sugerând-i șefului executivului următoarele: „Dl prim-ministru, Vlad Filat, să aibă curajul, să vină în Parlament și să-și dea demisia”.

După câteva zile de ping-pong politic între partidele alianței, cu implicarea instituțiilor statului, privind viitorul AIE, situația a culminat cu publicarea interceptărilor telefonice. Scurse strategic în spațiul public, interceptările telefonice au dat startul cererilor de demitere a guvernului. Este evident că scopul scurgerilor interceptărilor telefonice a fost discreditarea prim-ministrului. Imediat, în unison, au apărut bine regizate și sincronizate cererile de demisie a guvernului: Dodon, Lupu, Ghimpu etc.

„Filat a vrut să mă pună la dânsul în buzunar și nu a mers și m-a pus în buzunarul lui Plahotniuc. Că altfel nu a avut cum mă compromite, numai să mă bage în buzunarul cuiva”, a declarat Mihai Ghimpu în cadrul unei emisiunii televizate la sfârșitul lunii ianuarie. Dl Ghimpu este celebru prin faptul că încă nu a ieșit din „tranșeele” săpate la sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut, clădindu-și prin declarații bravura de om cinstit, onest și incoruptibil. Dar, în același timp, problema lui Ghimpu constă în faptul tot mai multa lume a început să se îndoiască de acest fapt.

Una sunt declaraţiile şi altceva sunt faptele. Este perfect valabil pentru Ghimpu. Liderul liberal una declară și alta face. Încercând să intermedieze, cum dumnealui a declarat, „războiul între cei doi Vlazi”, el, de fapt, a intervenit de partea lui Plahotniuc, lovind dur în Filat. Cerând, din considerente morale, demisia prim-ministrului, Mihai Ghimpu, ascunzându-se după valorile europene, încă o dată s-a developat de partea cui este în acest „război”, pe alocuri comportându-se chiar amoral. Ce nu ne-ar spune liderul liberal, dar tot mai multă lume face legătură între moralitatea dlui Ghimpu și buzunarul lui Plahotniuc.